Condiții de cumpărare

Activitatea webshopului  consta in achizitionarea suplimentelor, vitaminelor, alimentelor si altor elemente nutritive, care nu sunt accesibile in Romania.

www.oncoexpress.comisi propune sa deserveasca piata din Romania cu ajutorul unui sistem eficient de procurare a acestor suplimente, vitamine, alimente nutritive, care din diverse motive lipsesc de pe piata autohtona, sau sunt dificil de achizitionat.

Prin activitatea noastra facem accesibila o gama deosebit de variata de vitamine, suplimente si alimente nutritive comercializate pe piata din Ungaria (Austria, Germania, UE) clientilor nostri, in conditii de pret avantajoase si timp rapid de livrare.(2-3 zile)

Motivul pentru care ne concentram asupra acestei tari este faptul ca furnizorii nostri,  acei distribuitori en-gros care sunt colaboratorii nostri de mult timp, se afla in pozitii cheie pe piata din Ungaria, oferindu-ne sansa de a ne bucura si de preturi avantajoase, dar si de o experienta vasta in acest domeniu, ce se aduna in urma feed-backului pe termen lung. In cazul in care exista cereri care nu sunt accesibile din aceasta sursa, avem posibilitatea de a achizitiona evident si de la alti parteneri din tarile UE sau si din alte tari.

De ce este necesar acest serviciu?

Cantitatea produselor disponibile in prezent pe piata din Romania este mai putin de 10000 de sortimente. Autorizarea pentru piata din toata Europa este un proces foarte indelungat si costisitor, si din acest motiv producatorii se concentreaza asupra vanzarilor in tara de origine, sau pe unele piete unde populatia are putere mare de cumparare. In tarile cu o putere mai mica, sau populatie redusa aceste produse ne mai ajungand deloc sau foarte tarziu. Fenomenul este mai accentuat in cazul produselor necesare pentru sustinerea vindecarii din boli mai rare, si aici putem mentiona medicamentele naturiste, alternative, homeopatice, suplimentele nutritive, etc.

In prezent, multi medici care profeseaza in Romania sunt nemultumiti de conditiile actuale oferite de piata autohtona.Ei cauta pentru pacientii lor solutii cat mai eficiente si avantajoase.

Conform celor aratate mai sus, deseori apar situatii in care produsele prescrise de medici nu pot fi procurare din Romania.

In conditiile acutale, singura posibilitate a bolnavilor de a obtine ajutorul necesar, este de a le procura din strainatate, ceea ce este anevoios si costisitor.

Spre deosebire de alte tari, Romania nu are traditia de a importa suplimente nutritive, vitamine mai speciale ce sunt mai rar cerute prin caile obisnuite, pentru nevoi personale. Din acest motiv cei care pe termen lung au nevoie de astfel de produse, sunt nevoiti sa isi gaseasca propriile modalitati de solutionare, de import si asta este motivul principal pentru care venim noi in ajutorul clientilor nostri.

In Uniunea Europeana, daca ne referim la cazul produselor medicamentoase  pentru nevoi personale, exista o reglementare unitara si exacta, care spune ca in cazul in care medicamentul nu este autorizat in tara in care este ceruta, dar in alte tari da, fiecare cetatean european este indreptatit sa isi achizitioneze produsul necesar. Acesta este un drept european asigurat in totalitate de hotarari judecatoresti inca din anii '90 de justitia europeana.

Pentru mai multe detalii despre reglementare , descarcati documentul de la adresa: Aspecte Juridice

Dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, aceasta reglementare este valabila si pentru Romania, ca tara cu aceleasi drepturi si obligatii ca si celelalte membre ale Uniunii Europene.

Fiecare persoana care locuieste in Romania si are drepturi de cetatean european, are si dreptul de a isi achizitiona orice produs necesar din UE, daca acestea nu se gasesc in Romania, dar in alte tari sunt in mod legal in circulatie pe piata!

Nota Importanta!

Produsele comandate de catre client vor fi achizitionate pe baza comenzii speciale, prin intermediul webshopului nostru. Achizitia se va face doar in baza acestei comenzi nominale, asadar demersurile pentru achizitie vor incepe doar dupa acceptarea comenzii!

Multumim pentru intelegere!

Intre Beta Glukan kft si Utilizatorii Platformei (Clienti) se incheie un contract de mandat, in temeiul caruia BetaGlukan kft este imputernicit de Client sa achizitioneze Produsele mentionate de Client in comanda emisa prin intermediul Paginii, precum si sa le livreze / transporte de la magazinul Partenerului la adresa indicata de Client.

Atentionare importanta! Produsele care au fost achizitionate in urma comenzii dvs de catre webshop-ul www.onco-express.com, nu sunt medicamente! Aceste produse, in concordanta cu reglementarea actuala oficiala din Romania, nu au efecte de vindecare sau de prevenire. Consumul acestor alimente, suplimente sau nutrienti speciali, care au fost special dezvoltate in scop terapeutic nu inlocuiesc, doar sustin, vin in ajutorul metodelor terapeutice traditionale medicale (de ex. cele oncologice) . Cu lansarea comenzii ne imputerniciti sa achizitionam produsele ce se afla in comanda!

În România comanda ocazională a medicamentelor din străinatate înca nu este cunoscut. În
continuare vă prezentăm aspectele juridice din Uniunea Europeana.

Cuprins
I . Necesitatea importului și comercializării ocazionale a medicamentelor neomologate importate ,
precum și reglementarea juridică a acestor activități

II . Bazele reglementării juridice europene
1. Directive
2. Condiții de bază
3. Implementarea normelor juridice în legislația națională

III . Siguranță juridică de nivel european
1. Directive
2. Decizii ale Curții de Justiție a Uniunii Europene

IV . Importul și comercializarea medicamentelor neomologate din străinătatea și jurisprudența lor , pe
baza exemplelor din Austria și Germania
1. Directive generale
2. Austria
3. Germania
V . Concluzii

I. Necesitatea importului și comercializării ocazionale a medicamentelor neomologate
importate, precum și reglementarea juridică a acestor activități
În fiecare țară se ivesc în mod regulamentar ocazii de a fi nevoie strictă de un medicament
neomologat, medicament fără dreptul de a putea fi comercializat din acest motiv. Această situație
este valabilă și în țările cu cerere solvabilă însemnată (de exemplu în Germania cu oferta sa foarte
bogată 100.000 de medicamente).Totuși situația este mai caracteristică țărilor mai mici cu venituri
modeste (ca de exemplu România), unde medicamentele mai rar utilizate nu sunt omologate de
către firmele producătoare din motive economice, nefiind rentabilă omologarea lor.
Importarea și comercializarea regulată a unor astfel de medicamente neomologate dar necesare,
utilizarea lor de către clinici, persoane fizice în România, este un fapt evident.
Este un fapt incontestabil, că aceste medicamente strict necesare dar neomologate trebuie să fie
accesibile prin cale legală. În cazul acestei cerințe incontestabile ar trebui să existe și în România un
sistem de reglementare juridică, care ar face posibilă importarea și comercializarea unor asemenea
produse farmaceutice. Toate acestea ar trebui să fie posibile fără încălcarea legilor valabile pentru
comercializarea medicamentelor neomologate.
Dacă totul funcționează în condiții reglementate, în regim special conform necesităților reale, ar
trebui să fie valabilă cerința importării instituționalizate a cantităților însemnate de medicamente în
mod regulat în cazul clinicilor de exemplu, precum și a cantităților mici, ocazionale în cazul
persoanelor fizice, cerință acceptată în întreg circuitul european.
Reglementarea juridică națională trebuie să asigure posibilitatea realizării acestor activități
(importul, comercializarea, utilizare) în condiții de securitate juridică, toate acestea fiind pretenții și
criterii europene.

II. Bazele reglementării juridice europene
În Comunitatea Europeană este o cerință inevitabilă și incontestabilă dreptul statelor membre, astfel
și a României, introducerea exclusivă în circulație a medicamentelor având omologare europeană
(centrală) sau națională. Uniunea Europeană consideră omologarea aparținând cu strictețe sferei
naționale de acțiune.
Codul Comunitar 2001/83/ UE formulează clar în articolul 6., aliniatul (1) referitor la
medicamentele destinate utilizării umane :
”Medicamentele nu se pot pune în circulație pe teritoriul statelor membre până la eliberarea
autorizației de punere pe piață de către autoritățile îndreptățite, în conformitate cu prevederile
referitoare la acest capitol sau conform Ordinului 2309/93/UEE.”
Această reglementare juridică în mod aparent este în contradicție cu posibilitatea și cerința de a
importa și comercializa în mod exclusiv medicamente neomologate în țara respectivă, care au fost
omologate însă în alte țări membre ale UE. Această neconcordanță aparentă poate fi abrogată însă
prin luarea în considerare a altor cerințe și principii de bază ale reglementării juridice europene.

1 . Principii europene
Codul comunitar 2001/83/UE specifică următoarele în motivarea introductivă, punctul 30 despre
medicamentele destinate consumului uman:
”În această privință, persoanele care se deplasează pe teritoriul Comunității au dreptul să transporte
o cantitate rezonabilă de medicamente, procurate în mod legal, pentru uzul lor personal. De
asemenea, trebuie să existe posibilitatea ca o persoană stabilită într-un stat membru să primească,
dintr-un alt stat membru, o cantitate rezonabilă de medicamente pentru uzul său personal.”
Pe baza aliniatul 30 din Tratatului de la Roma este interzisă restricția cantității importate între
statele membre, sau orice altă reglementare echivalentă cu aceasta. Aliniatul 36.ar putea face o
excepție în această privință , referitor la protecția sănătății publice, caz în care intervenția statului ar
avea rol prioritar față de principiile europene. De altfel orice import și comercializare a
medicamentelor neomologate cu scop de utilizare personală, în cazuri bine întemeiate dintr-un alt
stat UE, nu ar aparține activităților restricționate, formulate in aliniatul 36.
În cadrul UE atât instruirea medicilor cât și a farmaciștilor, precum și sistemele de comercializare,
comandă, omologare și control sunt echivalente, fiind armonizate, aceasta fiind un principiu de
necontestat al UE.
În concluzie :importul și comercializarea excepțională a medicamentelor omologate în alte țări ale
uniunii, printr-un sistem juridic bine controlat , nu poate prezenta pericol asupra sănătății publice.
Împiedicarea importului și lansării unui asemenea produs, sau îngreunarea acestui lucru prin
autorizații din partea unui stat membru al Uniunii nu ar fi în concordanță cu scopul ocrotirii
sănătății publice și ar aparține situațiilor de restricționare cantitativă. Au apărut mai multe sentințe
în această privință din partea Curții de Justiție a Uniunii Europene.
2 . Condiții de bază
Încă din anii 60, înainte de apariția Codului Comunitar 2001/83/CE s-a formulat pretenția
importului și comercializării exclusive a medicamentelor neomologate.. În acest răstimp s-a
cristalizat sistemul de condiții, prin care statele membre au putut adapta această situație specifică
normativului național juridic și practicii lor juridice. Caracterul exclusiv al importului individual
este asigurat prin acest sistem de condiții, caracter căruia i se atașează și compatibilitatea activității
cu interdicția general valabilă a importului și comercializării medicamentelor neomologate.
Punctele esențiale ale acestuia:
- medicamentul respectiv trebuie să se afle în distribuție legală într-un alt stat membru, deci a fost
deja omologat de către instituția specializată pe baza principiilor europene armonizate.
- există necesitatea de utilizare individuală sau clinicală concretă (ad hoc), în cazul importului
medicamentului. Aceasta oferă siguranța, că medicamentul neomologat nu va ajunge în țară în mod
regulat, ci numai în situația exclusiv necesară.
- medicamentul poate fi introdus și comercializat în țară numai în cantități mici, rezonabile și nu în
cantități comerciale, totul fiind bazat pe raționament. De exemplu în cazul persoanelor fizice poate
fi definit ca doză lunară unu până la trei cutii, dintr-un medicament. În cazul clinicilor se poate defini o cantitate generală de uz lunar.
- importul și distribuirea medicamentului trebuie documentat. (data importului, transportatorul, cine
a făcut comanda, ce fel de medicament și în ce cantitate etc.) Documentația trebuie întocmită în așa
fel, încât să se poată verifica justețea importului de către autorități.
- nu se pot crea publicități privind importul medicamentului neomologat, fapt care subliniază
caracterul individual și pasiv al situației.
Subminarea distribuirii regulate în interiorul țării sub pretextul liberalizării comercializării
medicamentelor neomologate, defăimarea sistemului standardizat al distribuirii acestora nu poate
prezenta un scop, o posibilitate de a realiza un asemenea import fără control. Principiile uniunii și
practica juridică descrisă, privind medicamentele neomologate oferă siguranța, ca distribuirea lor să
nu poată fi considerată caz normal, ci numai caz exclusiv. Din acest motiv farmaciile în cauză nu
pot înmagazina aceste medicamente, ci numai a le distribui clienților (persoanelor fizice, medicilor,
clinicilor), a achiziționa în mod ad hoc în cantități mici. Înmagazinarea deci este în neconcordanță
cu statutul special de import individual (deci comercializarea fără cunoașterea acelor persoanelor,
care fac comanda).Comercializarea general tradițională este sistematică și activă în contrast cu
importul individual, care la rândul său este exclusiv, de cantități mai mici și pasiv. În timp ce
comercializarea ”normală” în farmacii se desfășoară în general fără cunoașterea clientului posibil,
achiziționarea individuală din străinătate este posibilă numai prin cunoașterea persoanei și nevoilor
clientului.
Înmagazinarea a 100 cutii de Aspirină omologată de către o farmacie din România, cu scopul
vânzării lor în timp, definește comercializarea normală, permanentă. Farmacia nu știe cine o să intre
și o să cumpere Aspirină de la ei, de aceea se manifestă activ și înmagazinează la
”întâmplare”marfa. În cazul importului individual farmacia îndeplinește un rol pasiv. Nu poate ști
cine intră la ei, să comande medicamentul neomologat. El începe achiziționarea în cantitatea mică
dorită, numai în cazul solicitării concrete, după concretizarea persoanei solicitantului. Este
restricționată chiar și publicitatea legată de procurarea unui medicament de import individual.

3 . Implementarea normelor juridice în legislația țării
Principiile prezentate mai sus sunt implementate de mult în legislația țărilor membre (cele vechi) ale
UE. Acesta este premiza desfășurării unor asemenea activități (import, comercializare) în condiții de
siguranță juridică.
S-au concretizat și situațiile de import și de comercializare în cazul cărora în mod special restricțiile
pot fi abrogate.
Acestea pot fi:
- la intrarea în țară a persoanelor fizice
- în cazul persoanelor fizice sau a instituțiilor de sănătate pe baza necesității individuale (despre
această situație este vorba în acest document)
- în cazul reprezentanțelor diplomatice
- în cazul farmaciilor de bord de pe nave și aeronave
- în cazul instituțiilor corespunzătoare din punct de vedere științific și de cercetare
- etc.
În aceste situații de excepție siguranța farmaceutică poate fi asigurată numai sub o supraveghere
strictă. De aceea trebuie specificată sfera acelor unități economice, care au dreptul de a importa în
mod exclusiv medicamente neomologate. Aici aparțin farmaciile, distribuitori de medicamente și
alte unități economice cu certificat de comerț angro de medicamente.
III. Siguranță juridică de nivel european
În acest sens există o siguranță juridică deplină la nivel european, datorită circumstanțelor juridice
formate în decursul a mai multor decenii, a practicii judiciare, precum și a mai multor decizii ale
Tribunalului European.

1 . Directive :vezi punctulII/1
În argumentarea sa întroductivă Codul Comunitar 2001/83/UE enunță:
- punctul 30 ”Persoanele care călătoresc în incinta Comunității , pot lua cu ei medicamantele
procurate în mod legal și în cantități raționale cu scopul utilizării personale ale acestora. De
asemenea, trebuie să existe posibilitatea ca o persoană stabilită într-un stat membru să primească,
dintr-un alt stat membru, o cantitate rezonabilă de medicamente pentru uzul său personal.”
- punctul 2-5”Scopul prioritar al regulilor referitoare la producția, distribuirea și utilizarea
medicamentelor este ocrotirea sănătății publice. Acest scop trebuie îndeplinit prin mijloace care nu
împiedică dezvoltarea industriei de medicamente și nici comerțul medicamentelor din incinta
Comunității.
- diferențele dintre hotărârile naționale, în special cele referitoare la medicamente, împiedică însă
comerțul cu medicamente din interiorul Comunității, fapt cu o influență negativă asupra pieții
interne. În scopul înlăturării acestor piedici trebuie micșorate însă discrepanțele dintre hotărârile de
referință.
- punctul 14 "Prezenta directivă reprezintă o etapă importantă în atingerea obiectivului de liberă
circulație a medicamentelor. Pot fi necesare alte măsuri suplimentare care să poată anula barierele
rămase în calea liberei circulații a medicamentelor brevetate."
Această directivă ar însemna un pas decisiv în scopul obținerii liberei circulații al
medicamentelor.Pentru înlăturarea obstacoleleor persistente în libera circulație a medicamentelor ar
putea fi nevoie de întoducerea noilor măsuri.

2 . Decizii ale Curții de Justiție a Uniunii Europene
Formarea siguranței juridice (în special în probleme juridice mai complexe) este întotdeauna un
proces îndelungat. Deciziile juridice supreme cu care se încheie litigiile, care pot finaliza
dezbaterile controversate, fac parte din acest proces în mod obișnuit. Importul exclusiv al
medicamentelor neomologate și distribuția lor aparțin acestei sfere.
Dezbaterile mult discutate au fost rezolvate însă prin hotărârile corespunzătoare ale Curții de
Justiție a Uniunii Europene și au obligat statele membre în cauză, la armonizarea legislației și
practicii lor juridice conform principiilor arătate mai sus..Deciziile Juridice Europene au valoare de
normă juridică, drept consecință au o influență juridică directă asupra tuturor statelor membre,
inclusiv asupra celor în cauză și stau pe deasupra normelor naționale contradictorii.
Vă prezentăm două decizii judecătorești fundamentale cu privire la reglementarea importului și
distribuției exclusive a medicamentelor neomologate.
- EugH 8. April 1992 Rs C-62/90 Komission/ Bundesrepublik Deutschland,
- EugH 7. März 1989 Rs 215/87 Komission/ Bundesrepublik Deutschland
Subiectul ambelor proceduri era următorul: în ce măsură împiedică normele juridice germane
persoanele fizice în procurarea și utilizarea medicamentelor neomologate în cantități mici, în
propriul lor folos. Ambele proceduri s-au încheiat prin obligarea statului german la schimbarea
normelor juridice de către Tribunalul European, datorită stabilirii faptului că orice măsură de
restricție juridică, intervenție etc. din partea statului, care împiedică persoanele fizice în dreptul lor
de a procura aceste medicamente, este în contradicție cu aliniatul 30 și 36 al interdicției restricției
cantitative.(Tratatul de Roma)

Justificarea ambelor decizii constă în următoarele:
În privința recunoașterii reciproce în diferite domenii, a instruirii profesionale, Uniunea Europeană
stabilește ca principiu fundamental armonizarea și unificarea normelor juridice ale acestora.
Asemenea activități sunt :omologarea medicamentelor, distribuția medicamentelor, înființarea și
funcționarea farmaciilor, comandarea medicamentelor etc. Formarea medicilor și farmaciștilor este
la fel un proces educativ unificat și reciproc recunoscut.
Prescrierea de către medicul unui stat membru al medicamentului omologat într-o altă țară, sau
deservirea clientului de o farmacie a unei alte țări membre, nu poate prezenta pericol. Toate acestea
se desfășoară într-un sistem de circuit închis și controlat , ca omologarea și distribuirea
medicamentului din cadrul țării respective, ceea ce reprezintă o garanție.
Dacă dreptul juridic german permite aducerea în țară a medicamentelor neomologate persoanelor
fizice (ex.cu ocazia intrării în țară), atunci nu se poate justifica negarea trimiterii prin poștă a
aceluiași medicament.
Este important ca sistemul să fie de circuit închis. Siguranța medicamentelor pretinde omologarea
conform normelor europene, de către autoritățile europene și distribuirea medicamentelor prin
circuitul de distribuție impus (fabricant-distrinuitor-farmacie) , iar în cazul în care medicamentul
necesita rețetă sa fie prescris și eliberarea să se facă tot pe baza acesteia.
Distribuirea și utilizarea medicamentelor este garantată, dacă toate aceste condiții sunt asigurate.
Această posibilitate însă nu se poate folosi cu rău credință pentru subminarea sistemului de
omologare, sau pentru evitarea acestuia, fapt cuprins și în justificare.
IV. Importul și distribuirea medicamentelor neomologate din străinătate în practica juridică,
exemplificată prin Austria și Germania
1 . Principii generale
Ambele țări pot servi drept model pentru reglementarea importului și distribuției individuale ale
medicamentelor neomologate, conform pretențiilor europene. Cele două state posed un sistem
juridic bine întemeiat, instituțiile economice în cauză pot încheia tranzacțiile de import și
comercializare individual exclusivă a acestor medicamente în condiții de siguranță juridică deplină.
Ambele țări reglementează în prim plan importul medicamentelor, din punct de vedere juridic. În
orice caz introducerea în țară în sens fizic înseamnă import, conform definiției.
În principiu este interzisă introducerea în țară a oricărui medicament. Se accentuează astfel calitatea
exclusivă și potențial periculoasă a medicamentului ca marfă.
Există mai multe excepții logice, ca de exemplu unele importuri legate de autorizație, medicamente
omologate în țară, dar și medicamente neomologate corespunzător principiilor amintite. Aceste
cazuri sunt reglementate de norme juridice de nivel de lege.
În următorul pas se reglementează distribuirea medicamentelor neomologate importate legal,
bazându-se pe reguli de import. Se pune accentul pe condițiile de distribuire exclusivă a
medicamentelor neomologate. Dreptul german reglementează acest lucru prin decrete, Austria le
tratează la nivel de lege. Documentația și punctele de sprijin ale sistemului de prevederi înșirate de
exemplu în punctul A.II./2. aparțin acestor reglementări.
Există mai multe variante de import de medicamente. Omologat sau neomologat, din UEE sau din
afara acesteia, medicamente cu scop de distribuție sau prelucrare, cu obligativitatea de declarare sau
cu obligația de avizare, etc.

Cazul importului exclusiv individual, cantitativ neînsemnat a medicamentelor neomologate cu scop
de utilizare din partea persoanelor fizice sau a instituțiilor de sănătate din țările membre UEE, este
numai o variantă a temei.
Aceasta însă nu este legată din partea nici unei țări de nici-o autorizație sau de obligație de avizare.
Clauza judiciară este dată, desfășurarea activităților în cadrul acesteia este permisă, comisia de
supraveghere a medicamentelor verifică numai respectarea acestor ”reguli de joc”.
Un punct de vedere important a ambelor țări este definirea cu precizie noțiunilor prin sistemul de
norme, eliminând astfel dezorientările de interpretare.
”Import” înseamnă orice transport, tranzitare fizică prin granița țării.
”Distribuția” include: eliberare, vânzare, ofertă de vânzare, aprovizionare cu scop de vânzare,
depozitare.

Prescripțiile referitoare la distribuirea internă a medicamentelor nu pot fi interpretate în toate
cazurile de import exclusiv individual de medicamente neomologate. De aceea se fac excepții. Un
exemplu în acest sens este prospectul medicamentului, care este atașat medicamentului numai în
limba țării de origine. Nici nu este obligatoriu traducerea acestuia în limba țării —în lipsa altei
soluții— spre deosebire de medicamentele comercializate in sistem normal. Legea Medicamentelor
din Germania enunță inacceptabilitatea aplicării legii—cu excepția anumitor prevederi—în cazul
acestor medicamente importate și înșirează concret prescripțiile care pot fi totuși interpretate și
aplicate.

2 . Austria
Normarea juridică austriacă se bazează pe tot aceste principii generale, corespunzătoare cerințelor
europene.
“Arzneiwareneinfuhrgesetz ”este norma juridică de bază referitoare la situație, care s-ar traduce
aproximativ ”Legea importului medicamentelor și a mărfurilor cu caracter de medicament”.
Aceasta e o normă juridică de nivel de lege, care prevede printre altele și posibilitățile , modul de
importare a medicamentelor neomologate. Această lege reglementează orice import posibil de
medicamente. Cea care se referă la importul exclusiv individual, în cantități mici a medicamentelor
neomologate de către persoane fizice și instituții sanitare dintr-un stat CEE, este numai o versiune a
acesteia.
Distribuirea medicamentelor (aici aparținând și medicamentele neomologate importate) este
reglementată acum nu numai de“Arzneiwareneinfuhrgesetz ”, ci și de “Arzneimittelgesetz” (Legea
medicamentelor).
Medicamentele neomologate importate individual sunt reglementate de aceste două legi,
sprijinindu-se și completându-se reciproc în mod rațional.
Normativul juridic este deci de două trepte, îmbinându-se în mod logic. Prima dată se
reglementează importul, prin care se înțelege transportul peste hotarele țării a oricăror
medicamente. În cazul importului legal se reglementează felul transportului și se stabilesc
condițiile.
Normativul de drept austriac definește cu precizie noțiunile din motivul eliminării neajunsurilor de
interpretare. Importul (transport fizic prin granița țării de orice fel) este definit de aliniatul 2.,
paragraful 2. din ”Arneiwareneinfuhrgesetz”, iar distribuirea (eliberarea, depozitarea, etc.) este
definit de aliniatul 2., paragraful 11 din ”Arzneimittelgesetz”.
În mod fundamental pot fi distribuite în Austria numai acele medicamente, care sunt omologate de
forurile naționale de supraveghere a medicamentelor “Bundesamt für Sicherheit im
Gesundheitswesen“ Această lege a medicamentelor a fost enunțată de paragraful 7. de
”Arzneimittelgesetz”.
Există însă și excepții pe baza paragrafului 7. aliniatul 1 punctul 2, printre exemple enumerându-se
și medicamentele care pot fi importate, în cazul nevoii individuale, din alte state ale CEE, conform

normelor juridice corespunzătoare (Arzneiwareneinfuhrgesetz ).
Asemănător Germaniei, Austria reglementează chiar și întroducerea în țară a acestor medicamente,
deorece la acest nivel se pot detecta efectiv, î se pot elimina activitățile nedorite (expl. distribuire și
comercializare ilegală).Întroducerea medicamentului neomologat din import este precedat de măsuri
reglementate juridic în mod clar.
În cazl fundamental importul medicamentului este interzis, adică condiționat de autorizații sau de
obligativitatea de înștiințare. (Arzneiwareneifuhrgesetz § 2)
În cazul importului din țări aflate în afara CEE e nevoie de autorizație.(paragraful 2. aliniatul 1-5).
În cazul importului dintr-un stat CEE nu e nevoie de autorizație de import, în cazul în care
medicamentul este omologat într-una din țări membre, ci există numai obligativitatea de înștiințare.
(paragraful 2. aliniatul 6.)
Aceasta este numai încă o restricție generală existând excepții cu satisfacerea anumitor condiții.
Una dintre aceste excepții este întroducerea individual excepțională în cantități mici cu scop de
utilizare directă. În acest caz nu se impune obligativitate de înștiințare.
Obligativitatea autorităților de supraveghere a farmaciilor este deci controlul dreptului de import și
respectarea acestuia, nu consimțirea importului.
Există anumite excepții în cazul interzicerii fundamentale a importului, sau în cazul obligativității
de autorizație și de înștiințare.Gama medicamentelor importabile fără obligativitate de autorizare și
de înțștiințare este reglementat de paragraful 5.
Importul individual ocazional al medicamentelor neomologate în cazul anumitor condiții, aparține
acestor excepții.
După paragraful 5, aliniatul1, punctul 7, poate fi importat în țară fără autorizație și înștiințare acel
medicament, care este importat din țări membre CEE, satisfăcând nevoile reale ale unei persoane
fizice sau a unei instituții de sănătate, în cantități rezonabile, nu în cantități comerciale, este
distribuit legal în țara de proveniență și nu are obligativitatea de a fi prescris pe rețetă.
După paragraful 5, aliniatul 1, punctul 8, poate fi importat în țară fără autorizație și înștiințare acel
medicament, care este importat din țări membre CEE, satisfăcând nevoile reale ale unei persoane
fizice sau a unei instituții de sănătate, în cantități rezonabile, nu în cantități comerciale, este
distribuit legal în țara de proveniență și are obligativitatea de a fi prescris pe rețetă.
După paragraful l5, aliniatul 2 , aceste medicamente pot fi importate și distribuite numai prin
farmacii. Această prezintă garanția că medicamentul neomologat ca marfă de excepție să ajungă
numai printr-un circuit de control închis la utilizator, prin colaborare cu un farmacist.
După paragraful 5, aliniatul 5. în cazul importului prin persoane fizice, în limita raționamentului,
doza trebuie stabilită în 3 cutii din același medicament.
Paragraful 5 mai enumeră și alte excepții care însă acum nu au importanță.

Paragraful 6.pune bazele cerințelor documentare. În cazul importului individual, în contrast cu
distribuire ”normală”, trebuie întocmită o documentație riguroasă. Aceasta servește siguranța
medicamentelor și face posibilă verificarea ulterioară a legialității importului din partea autorităților
de control.
Pe baza paragrafului 6, aliniatul 3 farmaciile care difuzează medicamente neomologate persoanelor
fizice și instituțiilor îndreptățite, în cazul importului de medicamente, trebuie să păstreze
următoarele date timp de 5 ani :
- denumirea medicamentului
- cantitatea importată
- din care țară s-a importat
- furnizorul (distribuitor)
- pentru cine au adus medicamentul (farmacia)
- eventual numele medicului la medicamentul cu rețetă
În Austria persistă următoarea situație: în cazul distribuirii medicamentelor neomologate nu pot fi
interpretate toate prescripțiile de comercializare valabile. Asemenea prescripții sunt de exemplu:
stabilirea de preț, obligativitatea de rețetă sau prospectul informativ.
Pentru rezolvarea acestei dileme, normarea juridică nu se bazează pe prescripțiile interne în cazul
obligativității de rețetă, ci preia prescripțiile de domeniu al țării de proveniență.
Dacă un medicament are obligativitate de rețetă în țara de unde este importat, va fi la fel și în
Austria și invers.

3 . Germania
A importa în țară fără aprobare și înștiințare. Aici aparțin de exemplu persoanele fizice în cazul
intrării particulare, persoanele fizice și instituțiile sanitare pe baza cerințelor individuale concrete,
reprezentații diplomatice, farmaciile de bord ale navelor și aeronavelor, instituții de cercetare
corespunzătoare, etc.(vezi punctul II/3)
O importanță deosebită în importul exclusiv individual al medicamentelor neomologate aduse cu
scop de utilizare în cantități mici prezintă excepțiile. În această privință Legea Germană a
Medicamentelor specifică trei excepții.
Pe baza paragrafului 73, aliniatul 2, punctul 6. persoanele fizice pot aduce, în cazul intrării lor în
țară, medicamentele cu destinație de utilizare personală, în cantități mici, raționale fără autorizație și
înștiințare. Aceasta se referă atât la medicamentele de proveniență din statele membre UEE, cât și la
cele provenite din alte state.

Pe baza paragrafului 73, aliniatul 2, punctul 6.persoanele fizice pot aduce cu ei (de exemplu prin
poștă) în țară cu scop de utilizare personală, în cantități mici, raționale, fără autorizație și înștiințare
acel medicament, care se află în circulație în mod legal într-una dintre țările membre UEE.
Pe baza paragrafului 73., aliniatul 3 farmaciile interne pot importa și difuza medicamente
neomologate fără autorizație și înștiințare, dacă satisfac următoarele condiții:
- medicamentul este introdus pe cale legală în circulație într-o altă țară de unde s-a importat (fie stat
membru UEE sau nu)
- în cantitate rațională
- aprovizionare individuală ocazională legată de client(ad hoc)
- dintr-un stat din afara Uniunii se pot importa numai acele medicamente, care nu pot fi obținute din
statele UEE
- în timp ce din statele UEE se pot obține medicamente cu sau fără rețetă-conform prescripțiilor
germane- , dintr-un stat nemembru UEE se pot obține numai cu rețetă.
În practica juridică germană aceasta poartă denumirea de import de farmacie (Apothekenimport).
În contrast cu Austria, normativul german nu stabilește cantitatea într-un număr anume de doze, ci
vorbește despre cantități rezonabile, corespunzătoare cerinței rațonale, dar nu admite cantități
comerciale. Norma juridică face apel la ordinul cu denumirea ”Apothekenbetriebsordnung” (ordinul
de funcționare a farmaciilor), care cuprind prescripții documentare cu referire la importul
medicamentelor în paragraful 18., sub denumirea ”Einfuhr von Arzneimitteln”.
Prescripțiile documentare sunt identice cu cele din Austria, deci farmacia importatoare este obligată
să se documenteze cu asemenea ocazii despre denumirea medicamentului, cantitatea importată,
furnizorul, utilizatorul intern și eventual asupra medicului care face comanda.
Normativul juridic german a recunoscut faptul, că nu pot fi interpretate mai multe dintre
prescripțiile de distribuție în cazul medicamentelor neomologate importate. Din acest motiv în
paragraful 73, aliniatul 4. enunță în mod explicit: prescrpțiile Legii Medicamentelor nu sunt valabile
în cazul importului de farmacii, cu excepția câtorva situații. Nu este necesar de exemplu nici aici
prospectul geman al medicamentului. Restricția este valabilă în cazul distribuției medicamentelor
dubioase, la fel și reglementarea obligativității de rețetă.
Reglementarea obligativității de rețetă derivă de la practica austriacă. Motivul acestuia: prescripțiile
referitoare la aceasta sferă diferă și în cazul distribuirii ”normale”.
În Austria (la fel ca în Ungaria) orice medicament își capătă propria sa clasificare la omologare,
dacă se poate elibera pe bază de rețetă sau fără rețetă. Din acest motiv, noțiunea de medicament
neomologat importat nu poate fi interpretat în lipsa acestei clasificări. Normativul juridic austriac
impune în acest caz adaptarea prescripțiilor țării de proveniență.

În contradicție cu acasta, Legea Germană a Medicamentelor stabilește legi generale cu privire la
obligativitatea de rețetă (Arzneimittelgesetz 48.§, Verschreibungspflicht)
În acest ordin de aplicare este inclus felul, doza și indicația în care o substanță activă are
obligativitatea de eliberarea rețetei .Această notificare face posibilă clasificarea medicamentelor
neomologate importate și în acest mod aplicarea legii și în acest caz.

V. Concluzii
Pe baza celor prezentate mai sus, se concretizează necesitatea posibilității procurării
medicamentelor neomologate în România, dar omologate și distribuite legal într-un alt stat membru
UE, din partea persoanelor fizice și a instituțiilor de sănătate.
Aceasta prezintă o cerință fundamentală europeană, care se bazează de mult pe siguranță juridică de
nivel european.
Acest import este permis defapt în mod evident și astăzi pe baza principiilor europene obligatorii,
precum și a deciziilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, indiferent de modul de acceptare a
acestuia de către normativului juridic național din România.